Acasa
GNU/Linux (prescurtat uneori doar ca „Linux”[1])
este unul dintre cele mai cunoscute exemple de Software liber şi dezvoltare de software
Open source.
Termenul Linux se referă la nucleul Linux, dar este folosit în mod uzual
pentru a descrie un întreg sistem de operare pentru calculatoare,
compus din nucleul Linux, biblioteci software şi diverse unelte. O "distribuţie Linux"
adaugă acestor componente de bază o mare cantitate de programe, organizate în „pachete”.
Folosirea termenului „Linux” pentru întreg sistemul, deşi foarte
răspândită, este contestată de către Richard Stallman şi Free Software Foundation
(autorii Proiectului GNU, ale cărui produse sunt incluse în cea mai mare
parte din distribuţiile Linux). Aceştia propun utilizarea termenului
GNU/Linux ("GNU şi Linux") sau GNU+Linux ("GNU plus Linux")[2].
Nucleul Linux a fost dezvoltat iniţial pentru microprocesorul
Intel
386, dar în prezent rulează pe o mare gamă de microprocesoare şi
arhitecturi de calculatoare. Este folosit pe calculatoare de tip
personal, pe supercomputere, dar şi pe sisteme încapsulate (embedded
), cum ar fi unele telefoane mobile sau recordere video.
Iniţial dezvoltat şi utilizat de către programatori voluntari, Linux a
câştigat suportul industriei IT şi al marilor companii ca IBM, Hewlett-Packard, Dell, Sun Microsystems, Google, Novell
sau Nokia,
şi a depăşit ca folosire versiunile proprietare de Unix. Analiştii atribuie succesul sistemului
faptului că este independent de furnizor, implementarea are un cost
scăzut, iar securitatea şi fiabilitatea sistemului sunt considerate de
către specialişti drept foarte bune.
Dezvoltarea sistemului a fost începută de către inginerul finlandez Linus Torvalds, care iniţial dorea să obţină un sistem
similar cu Minix,
dar fără limitările acestuia. Linux a fost dezvoltat sub Licenţa
Publică Generală GNU GPL, astfel încât nu numai Linux însuşi, dar şi
codul
său sursă sunt disponibile tuturor celor interesaţi.
//
[modifică] Nucleul Linux
(Articol principal: Nucleul Linux)
Nucleul (kernel-ul) Linux este un nucleu monolitic. Cu toate acestea, spre deosebire de
multe alte nuclee monolitice, driver-ii se pot încărca în memoria
de lucru la utilizare, şi se pot şterge de acolo ulterior, eliberând
resursele utilizate, fără a necesita resetarea
sistemului sau recompilarea nucleului. Facilităţile oferite de nucleu
includ, printre alele,
Nucleul este scris integral în C şi poate fi
compilat folosind compilatorul GCC.
[modifică] Linux
Sistemele Linux includ nucleul, bibliotecile de sistem, bibliotecile
de dezvoltare şi un număr (de obicei destul de ridicat) de programe utilitare şi aplicaţii,
servere grafice (X), sisteme de ferestre si managere de desktop-uri (KDE, Gnome, Blackbox, Fluxbox,
Xfce
etc.), browsere web (Firefox, Lynx, Konqueror),
aplicaţii şi suite de aplicaţii „de birou” (OpenOffice.org), software de prelucrare
grafică (Gimp), software de configurare, servere de web
etc. Instalarea programelor noi se poate face fie prin compilare
directă, fie prin intermediul pachetelor, care verifică existenţa şi
disponibilitatea altor programe necesare pe sistem înainte de a instala
noul program. Managerele de pachete moderne asigură descărcarea
pachetelor lipsă necesare (dacă este cazul) şi instalarea lor automată
„dintr-un clic”. Sistemele moderne Linux au atât capacităţi multimedia
avansate, (grafică 3D
accelerată hardware, sunet surround, suport pentru tehnologie bluetooth
etc.), cât şi suport pentru hardware
mai vechi, fiind adaptabile şi scalabile în funcţie de necesităţi.
[modifică] Distribuţii Linux
Pentru detalii, vezi: Listă a
distribuţiilor Linux.
Istoria distribuţiilor Linux, de la origini (1991) până astăzi.
Distribuţiile principale sunt îngroşate
Sistemele de operare bazate pe Linux sunt disponibile în general sub
formă de "distribuţii" (denumite mai rar şi "arome"). Unele dintre
acestea sunt orientate spre utilizatorul particular, altele către
servere sau către utilizatorii cu calculatoare mai vechi. Câteva din
cele mai folosite distribuţii de Linux sunt:
Cele mai multe din distribuţiile de mai sus pot fi descărcate legal
şi gratuit de pe siturile respective. Anumite distribuţii vând
manuale, sau seturi complete CD/DVD + manuale + suport tehnic +
documentaţie aferentă, iar unele, ca de exemplu Ubuntu[1], trimit prin poştă CD-uri celor interesaţi, în
mod gratuit.
Deşi există numeroase distribuţii, există utilizatori care preferă să
îşi construiască un sistem Linux de la zero, folosind Linux From Scratch.
Cea mai nouă versiune a nucleului sistemului de operare Linux poate
fi descărcată de pe situl oficial http://kernel.org.
Pentru mai multe detali vizitatii : http://ro.wikipedia.org/wiki/GNU/Linux
Sper ca va fost de folos !
este unul dintre cele mai cunoscute exemple de Software liber şi dezvoltare de software
Open source.
Termenul Linux se referă la nucleul Linux, dar este folosit în mod uzual
pentru a descrie un întreg sistem de operare pentru calculatoare,
compus din nucleul Linux, biblioteci software şi diverse unelte. O "distribuţie Linux"
adaugă acestor componente de bază o mare cantitate de programe, organizate în „pachete”.
Folosirea termenului „Linux” pentru întreg sistemul, deşi foarte
răspândită, este contestată de către Richard Stallman şi Free Software Foundation
(autorii Proiectului GNU, ale cărui produse sunt incluse în cea mai mare
parte din distribuţiile Linux). Aceştia propun utilizarea termenului
GNU/Linux ("GNU şi Linux") sau GNU+Linux ("GNU plus Linux")[2].
Nucleul Linux a fost dezvoltat iniţial pentru microprocesorul
Intel
386, dar în prezent rulează pe o mare gamă de microprocesoare şi
arhitecturi de calculatoare. Este folosit pe calculatoare de tip
personal, pe supercomputere, dar şi pe sisteme încapsulate (embedded
), cum ar fi unele telefoane mobile sau recordere video.
Iniţial dezvoltat şi utilizat de către programatori voluntari, Linux a
câştigat suportul industriei IT şi al marilor companii ca IBM, Hewlett-Packard, Dell, Sun Microsystems, Google, Novell
sau Nokia,
şi a depăşit ca folosire versiunile proprietare de Unix. Analiştii atribuie succesul sistemului
faptului că este independent de furnizor, implementarea are un cost
scăzut, iar securitatea şi fiabilitatea sistemului sunt considerate de
către specialişti drept foarte bune.
Dezvoltarea sistemului a fost începută de către inginerul finlandez Linus Torvalds, care iniţial dorea să obţină un sistem
similar cu Minix,
dar fără limitările acestuia. Linux a fost dezvoltat sub Licenţa
Publică Generală GNU GPL, astfel încât nu numai Linux însuşi, dar şi
codul
său sursă sunt disponibile tuturor celor interesaţi.
Cuprins [ascunde] |
//
[modifică] Nucleul Linux
(Articol principal: Nucleul Linux)
Nucleul (kernel-ul) Linux este un nucleu monolitic. Cu toate acestea, spre deosebire de
multe alte nuclee monolitice, driver-ii se pot încărca în memoria
de lucru la utilizare, şi se pot şterge de acolo ulterior, eliberând
resursele utilizate, fără a necesita resetarea
sistemului sau recompilarea nucleului. Facilităţile oferite de nucleu
includ, printre alele,
- multitasking real şi complet,
- suport pentru memorie virtuală,
- distribuţia executabilelor la scriere,
- management avansat al memoriei,
- suport avansat pentru TCP/IP (inclusiv rutare şi
filtrare), - până la un miliard de procese
simultane, - sistem de sunet modularizat (OSS sau ALSA).
Nucleul este scris integral în C şi poate fi
compilat folosind compilatorul GCC.
[modifică] Linux
Sistemele Linux includ nucleul, bibliotecile de sistem, bibliotecile
de dezvoltare şi un număr (de obicei destul de ridicat) de programe utilitare şi aplicaţii,
servere grafice (X), sisteme de ferestre si managere de desktop-uri (KDE, Gnome, Blackbox, Fluxbox,
Xfce
etc.), browsere web (Firefox, Lynx, Konqueror),
aplicaţii şi suite de aplicaţii „de birou” (OpenOffice.org), software de prelucrare
grafică (Gimp), software de configurare, servere de web
etc. Instalarea programelor noi se poate face fie prin compilare
directă, fie prin intermediul pachetelor, care verifică existenţa şi
disponibilitatea altor programe necesare pe sistem înainte de a instala
noul program. Managerele de pachete moderne asigură descărcarea
pachetelor lipsă necesare (dacă este cazul) şi instalarea lor automată
„dintr-un clic”. Sistemele moderne Linux au atât capacităţi multimedia
avansate, (grafică 3D
accelerată hardware, sunet surround, suport pentru tehnologie bluetooth
etc.), cât şi suport pentru hardware
mai vechi, fiind adaptabile şi scalabile în funcţie de necesităţi.
[modifică] Distribuţii Linux
Pentru detalii, vezi: Listă a
distribuţiilor Linux.
Istoria distribuţiilor Linux, de la origini (1991) până astăzi.
Distribuţiile principale sunt îngroşate
Sistemele de operare bazate pe Linux sunt disponibile în general sub
formă de "distribuţii" (denumite mai rar şi "arome"). Unele dintre
acestea sunt orientate spre utilizatorul particular, altele către
servere sau către utilizatorii cu calculatoare mai vechi. Câteva din
cele mai folosite distribuţii de Linux sunt:
- Ubuntu,
un proiect orientat spre utilizatorul obişnuit bazat pe Debian GNU/Linux, care a câştigat o mare popularitate
prin faptul că este uşor de utilizat şi configurat, fiind în acelaşi
timp puternic şi stabil. Distribuţii înrudite: Kubuntu
(foloseşte KDE),
Xubuntu
(foloseşte Xfce),
Edubuntu
(orientat spre aplicații pentru educaţie). În prezent, Ubuntu este cea mai
populară distribuţie Linux[3]. - SuSE Linux - o distribuţie orientată atât spre servere cât şi spre staţii de lucru şi desktopuri,
care pune accentul pe uşurinţa în utilizare şi configurare. Produsă de
compania germană SuSE, parte a
grupului Novell. - Fedora
(distribuţie Linux) - născută din proiectul Red
Hat Linux, dar conţinând exclusiv software liber şi disponibil
gratuit de pe Internet. - Debian GNU/Linux, una din distribuţiile
cele mai cuprinzătoare din Internet, conţinând un număr uriaş de
pachete. Creatorii proiectului au dezvoltat managerul de pachete APT şi
al pachetele DEB. - PCLinuxOS
- o distribuţie derivată din Mandriva Linux, destinată mediului desktop şi care se remarcă
prin usurinţa instalării, fiind adecvată pentru utilizatorii
începători. - Mandriva Linux (denumită anterior Mandrake Linux) - o distribuţie uşor de
utilizat, orientată spre utilizatorii desktop, creată de compania
franceză Mandriva. - Slackware
Linux, este una din cele mai vechi distribuţii, având ca moto "Ţine
(lucrurile) simple". Distribuţiei îi lipsesc unelte de configurare
uşoară, dar beneficiază de viteză mare de rulare, posibilitate a de a fi
instalată pe hardware mai vechi şi o organizare simplă a sistemului. - Gentoo Linux, o distribuţie orientată spre performanţe maxime
şi destinată utilizatorilor avansaţi. Distribuţia se remarcă prin
timpul foarte lung necesar instalării, care necesită de regulă
compilarea şi optimizarea pachetelor pe sistemul pe care se face
instalarea (spre deosebire de majoritatea distribuţiilor, care
instalează software precompilat). Acest lucru are ca rezultat ulterior
un spor de performanţă, dar şi o configurare mai dificilă. Gentoo
beneficiază de un manager de pachete şi de sistem foarte avansat denumit
portage. - Knoppix,
o distribuţie „live” care rulează direct de pe CD
sau DVD,
fără a instala nimic pe discul dur, ce poate fi utilizată, printre altele,
în călătorii, demonstraţii sau pentru diagnosticări de sistem, reparări,
recuperări de date etc. - RedHat Linux - una din cele mai cunoscute
distribuţii, în prezent o distribuţie comercială orientată exclusiv
spre piaţa serverelor şi spre mediul de afaceri. Este distribuţia care a
dat naştere proiectului Fedora Core. - Slax, o
distribuţie "live" bazată pe Slackware,
care poate rula de pe suport optic (CD sau DVD) sau de pe o memorie Flash de 256 MB. - NimbleX,
o distribuţie "live" versatilă, produsă în România şi bazată pe Slackware,
care rulează direct de pe CD, mediu USB sau chiar şi
din reţea. Distribuţia, deşi nu ocupă mult
spaţiu, are o interfaţă grafică puternică şi atractivă şi include un
număr mare de programe pentru navigarea pe Internet, editarea de
documente, redare de conţinut multimedia etc. - TFM/GNU Linux
- distribuţie de Linux Server şi Workstation 100% românească, stabilă,
uşor de instalat şi care nu necesită cunoştinţe avansate de Linux.
Produsă de compania TFM Group.
Cele mai multe din distribuţiile de mai sus pot fi descărcate legal
şi gratuit de pe siturile respective. Anumite distribuţii vând
manuale, sau seturi complete CD/DVD + manuale + suport tehnic +
documentaţie aferentă, iar unele, ca de exemplu Ubuntu[1], trimit prin poştă CD-uri celor interesaţi, în
mod gratuit.
Deşi există numeroase distribuţii, există utilizatori care preferă să
îşi construiască un sistem Linux de la zero, folosind Linux From Scratch.
Cea mai nouă versiune a nucleului sistemului de operare Linux poate
fi descărcată de pe situl oficial http://kernel.org.
Pentru mai multe detali vizitatii : http://ro.wikipedia.org/wiki/GNU/Linux
Sper ca va fost de folos !
